Paracenteza abdominală este o procedură diagnostică și terapeutică sigură și eficientă utilizată în evaluarea unei varietăți de probleme abdominale, inclusiv ascită, prin introducerea  în cavitatea peritoneală a unui ac, urmat de aspirarea unei cantități de lichid în vederea evaluării si/sau a evacuării lui.

Paracenteza diagnostica  este utilizata pentru  analizarea lichidului de ascită, din punct de vedere biochimic și citologic – necesara in cazul unei ascite de cauza necunoscuta, suspiciunii de infectie sau control de rutina la pacientii diagnosticati cu ciroza si care nu au fost evaluati in ultimele 6 luni.

Paracenteza terapeutică este utilizată pentru ameliorarea dificultăților respiratorii din cauza presiunii intra-abdominale crescute cauzate de ascită sau in cazul pacientilor cu ascita refractară la tratamentul diuretic.

Ascita poate fi recunoscută la examenul fizic ca distensie abdominală și prezența unui val de fluid. 

Pentru evaluarea pacientului cu ascita de cauza necunoscuta este necesara o ecografie abdominala, mai ales cand ascita nu este foarte evidenta clinic, pentru a evita o punctie “alba” ( cand nu se poate extrage lichid ) sau complicatiile  ( in caz de splenomegalie ).

Acumularea de lichid în cavitatea peritoneală (ascita) poate să apară în numeroase patologii, printre care:

• Cauzele ascitei transudative includ următoarele:

• ciroza hepatica
• Hepatită alcoolică
• Insuficienta cardiaca
• Insuficiență hepatică bruscă
• Sindrom nefrotic
• Tromboza venă portă

• Cauzele ascitei exudative includ următoarele:

• Carcinomatoza peritoneală
• Inflamația pancreasului sau a sistemului biliar
• Peritonită
• Intestin ischemic sau obstrucționat

• Evaluarea lichidului de ascita pentru a ajuta la determinarea etiologiei, pentru a diferenția transudatul de exsudat sau pentru a detecta prezența celulelor canceroase;
•  Evaluarea unei ascite „de novo”, depistată clinic și ecografic;
• Ameliorarea detresei respiratorii din cauza presiunii intra-abdominale crescute;
• Ascita în tensiune (ascită voluminoasă) ce determină insuficiență respiratorie restrictivă, disconfort digestiv sau cardiovascular (dispnee, sațietate precoce, aritmii, etc.) sau hernie ombilicală sau hernie inghino – scrotală;
• Ascita refractară la tratamentul diuretic;
• Evaluarea peritonitei acute sau spontane.

Paracenteza este considerată o metodă exploratorie minim – invazivă și aproape lipsită de riscuri. Complicațiile legate de paracenteză sunt rare (sub 1%) și pot fi următoarele:

• Abdomen acut care necesită intervenție chirurgicală imediată (contraindicație absolută)
• Trombocitopenie severă (număr de trombocite <20 × 103/μL)
• Coagulopatie (raport internațional normalizat [INR] >2,0)
• La pacienții fără dovezi clinice de sângerare activă, laboratoarele de rutină, cum ar fi timpul de protrombină (PT), timpul de tromboplastină parțială activată (aPTT) și numărul de trombocite pot să nu fie necesare înainte de procedură.
• Distensie intestinală severă ( atenție suplimentară )
• Operații abdominale anterioare multiple
• Sarcina ( procedura absolută până la linia mediană )
• Vezica urinară dilatată care nu poate fi golită cu un cateter Foley (contraindicație relativă)
• Infecție evidentă la locul prevăzut de inserție  (contraindicație relativă )
• Hipoproteinemie severă ( contraindicație relativă )
• Aderențe intraabdominale
•  Hematomul peretelui abdominal;
• Scurgere persistentă de la locul puncției;
• Hemoperitoneu spontan;
• Perforația intestinală;
• Hipotensiune arterială post – paracenteză;
• Sindrom hepato – renal în paracenteze voluminoase
• Lezarea splinei la pacienții cu splenomegalie importantă.

Este posibil să fie nevoie să încetezi să iei unele dintre medicamente înainte de procedură. Discuta cu medicul care ti-a recomandat medicatia despre medicamentele care sunt sigure să încetezi  să le iei. 

Am inclus mai jos câteva exemple comune. 

-Anticoagulante ( diluanți ai sângelui ) este un medicament care afectează modul în care iti coagulează sângele. Unele medicamente fără prescripție medicală, cum ar fi aspirina, pot, de asemenea, să iti subțieze sângele, așa că este important sa comunici  fiecare medicament pe care îl iei. Dacă medicul iti  recomandă să încetezi  să iei  medicamentul depinde de motivul pentru care ti-a fost recomandat.

Nu înceta să iei  medicamentele pentru diluarea sângelui fără a discuta cu medicul care ti le-a  prescris.

– Diuretice.  In cazul paracentezei evacuatorii la pacientii cu ciroza este necesara oprirea tratamentului diuretic in ziua efectuarii procedurii.

Înainte de procedură, este posibil să ai nevoie de analize de laborator, inclusiv o ecografie pentru a găsi lichidul din abdomen, și orice alte teste necesare.  Nu este recomandat sa mananci inainte de procedura evacuatorie, intrucat urmeaza sa ramai intins o perioada mai lunga, intr-o pozitie fixa si poti avea reflux gastroesofagian.

• O sa ti se monitorizeze semnele vitale, cum ar fi tensiunea arterială, saturatia și pulsul. 
• Esti plasat în decubit dorsal și ușor rotit în lateralul procedurii pentru a minimiza și mai mult riscul de perforare în timpul paracentezei. Deoarece cecumul este relativ fixat pe partea dreaptă, abordul lateral stâng este cel mai frecvent utilizat.  
• Medicul iti  va injecta un anestezic local in zona unde urmeaza sa  puncționeze.
• Odată ce zona este amorțită, medicul va introduce un ac în abdomen. Apoi iti va  pune un cateter în abdomen la locul puncției (zona în care a fost introdus acul). Cateterul este conectat la o sticlă printr-un tub mic (perfuzor). 
• Lichidul din abdomen va fi drenat prin cateter și în sticlă. Nu vă mișcați în timp ce cateterul este în poziție.
• Iti va fi recoltat intr-un recipient steril o parte din lichidul scurs  si va fi trimis la laborator, astfel incat medicul sa poata gasi cauza acumularii.
• Odată ce a fost drenat suficient lichid, cateterul va fi îndepărtat și un mic bandaj va fi plasat peste locul punctionat.
• Durata paracentezei depinde de cât de mult lichid este drenat.

• Când procedura se termină, te vei  odihni pentru o perioadă scurtă de timp, apoi, te vei ridica încet;
• Iti vor fi administrat albumina umana intravenos, recomandata de medic;
• Este posibil să ai o anumită durere sau disconfort. Discuta cu medicul despre medicamentele pentru durere pe care le poti lua;
• Este normal ca o cantitate mică de lichid să se scurgă din locul puncției după procedură. Dacă lichidul încă se scurge din locul puncției la 24 de ore (1 zi) după procedură, suna in dispecerat sa anunti acest lucru;

• Păstreaza  bandajul timp de 24 de ore după procedură;
• Poti face duș la 24 de ore după procedură. Scoate bandajul și spăla locul puncției cu apă și săpun;
• Te poti  întoarce la activitățile normale după procedură, cu excepția cazului în care medicul nu recomanda acest lucru.

Majoritatea lichidului ascetic se reacumulează rapid. 

Unii experți recomandă ca nu mai mult de 1,5 L de lichid să fie îndepărtat în orice procedură. 

Pacienții cu hipoproteinemie severă pot pierde albumen suplimentar în reacumulări de lichid de ascită și pot dezvolta hipotensiune arterială acută și insuficiență cardiacă. 

Pacienții cu cancer cu efuziuni maligne pot avea nevoie și de paracenteză terapeutică repetitivă. La acești pacienți poate fi necesar un suport de lichid intravenos dacă sunt îndepărtate volume mai mari.