Analize medicale

Grupe de sânge și RH în transfuzii și în sarcină

Grupe de sânge și RH în transfuzii și în sarcină

Grupa sanguină (grup sanguin) este determinată de genele moștenite de la părinți. În situații care necesită transfuzii de sânge, cunoașterea grupului sanguin și a Rh-ului este esențială pentru supraviețuire. Unitățile de sânge transfuzate, incompatibile cu grupa primitorului, pot declanșa o reacție transfuzională puternică, potențial fatală.

1. Despre grupele de sânge și sistemele ABO, Rh-pozitiv/Rh-negativ

Sângele este compus dintr-o parte lichidă, numită plasmă, și o parte globule albe și roșii. La om, volumul sanguin constituie cca. 7% din greutatea totală a corpului (4,9 litri pentru o greutate medie de 7O kg).

Sângele pare a fi același lichid roșu pentru toți indivizii – femei, bărbați, copii, adulți și vârstnici. Prezența sau absența unui antigen pe suprafața globulelor roșii îl face, însă, diferit de la un individ la altul.

Grupele de sânge au fost descoperite nu de mult, în anul 1901, de medicul și biologul austriac Karl Landsteiner. Același medic a descris în anul 1937, împreună cu un alt cercetător – Alexander S. Wiener, factorul Rhesus – Rh. Până la aceste descoperiri, transfuziile de sânge au omorât mulți oameni. În prezent, procedura se face doar cu grupe de sânge compatibile cu sângele pacientului.

Sistemele ABO și Rh-pozitiv/Rh-negativ

(Tabel schema grupelor de sânge compatibile) 

Există peste 30 de sisteme care clasifică grupele sanguine. Dintre ele, două sunt aplicate la scară largă în practica medicală – sistemele ABO și Rh-negativ/Rh-pozitiv. Celelalte sunt utile doar în a stabili paternitatea.

Sunt 4 grupe principale in sistemul ABO: O (zero), A, B și AB, determinate genetic de prezența unor antigene (o combinație de zaharuri și proteine) pe suprafața eritrocitelor – globulelor roșii din sânge. În tabelele cu grupe de sânge apar și sub denumirea de OI, AII, BIII, respectiv AB IV. Două antigene majore sunt antigenul A și antigenul B. Grupa sanguină A înseamnă prezența pe suprafața eritrocitelor a antigenului A. La fel și pentru grupele B și AB. Acolo unde și antigenele A și antigenele B lipsesc, grupa sanguină este O (zero). 

Nu doar antigenele determină grupa de sânge, ci și Rh-ul. Sângele este grupat și în funcție de el. Rh-ul (factorul Rhesus) este o proteină care se regăsește pe suprafața globulelor roșii din sânge (eritrocite). Sunt 45 de proteine identificate în sistemul Rh, dintr ele cea mai frecventă fiind proteina D (antigen D). Dacă globulele roșii o conțin, ești Rh-pozitiv. Dacă ea lipsește, Rh-negativ. Factorul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul ABO. Fiecare grupă de sânge primește un simbol negativ sau pozitiv, de exemplu: A+, B+, O+, O- etc. Majoritatea oamenilor (peste 80%) sunt Rh pozitiv. Cunoașterea grupei de sânge și a Rh-ului reprezintă un minim necesar pentru a putea fi făcută o transfuzie în siguranță.

Care și câte sunt grupele de sânge?

Sistemul ABO și Rh-negativ/Rh-pozitiv formează împreună:

  1. Grupa A(2)-pozitiv (una dintre cele mai comune) – o persoană cu A pozitiv poate dona oricărei alte persoane cu grupă A pozitiv sau AB pozitiv;
  2. Grupa A(2)-negativ (rară) – o persoană cu A negativ poate dona oricărei alte persoane cu grupă A sau AB;
  3. Grupa B(3)-pozitiv (rară) – o persoană cu B pozitiv poate dona doar persoanelor cu grupă B pozitiv ori AB pozitiv;
  4. Grupa B(3)-negativ (foarte rară) – o persoană cu B negativ poate dona oricui cu grupă B sau AB;
  5. Grupa AB(4)-pozitiv (rară) – persoanele cu această grupă de sânge pot primi sângele sau plasma oricărei alte grupe – sunt considerați primitori universali;
  6. Grupa AB(4)-negativ (cea mai rară grupă de sânge) – persoanele cu această grupă de sânge sunt considerate donatori universali de plasmă – oricine poate primi acest tip de plasmă;
  7. Grupa O(1)-pozitiv (una dintre cele mai comune) – o persoană cu 0 pozitiv poate dona sânge oricărei alte grupe pozitive;
  8. Grupa O(1)-negativ (este rară, dar considerată cea mai bună și rezistentă grupă de sânge) – o persoană cu 0 negativ poate dona sânge oricărei alte grupe 

Sistemul ABO se bazează pe existența a două antigene (aglutinogene) – A și B, și a doi anticorpi plasmatici (aglutinine): anti A și respectiv anti B.

  • Grupa A are anticorpi anti-B în plasmă și antigene A pe globulele roșii;
  • Grupa B are anticorpi anti-A în plasmă și antigene B pe globulele roșii;
  • Grupa O are anticorpi anti-A și anti-B în plasmă și niciun antigen pe globulele roșii;
  • Grupa AB nu are anticorpi anti-A și nici anti-B în plasmă, dar are ambele antigene A și B pe globulele roșii

Transfuziile de sânge se fac doar atunci când sunt esențiale pentru viața pacientului, în caz de traumatism sever, anemie severă sau afecțiuni hemoragice ereditare. 

Pentru medici, este importantă compatibilitatea dintre eritrocite, globulele roșii ale donatorului, și anticorpii primitorului. Anticorpii sunt proteine existente în plasmă, ajutoare pentru sistemul imunitar al organismului. Anticorpii recunosc substanțele străine care pătrund în corp și alertează sistemul imunitar, care scapă de ele. Dacă persoana care primește sângele are anticorpi împotriva antigenelor eritrocitare moștenite de donator, celulele vor fi distruse și declanșat un răspuns imun periculos, în unele cazuri chiar fatal. 

(Tabel anticorpi și antigene grupe de sânge)

Cea mai comună și cea mai rară grupă de sânge

La noi în țară, cea mai comună grupă de sânge este grupa A (A2) Rh+. Mai puțin întâlnite sunt grupele AB Rh-, B Rh- și A Rh-. La nivel global, frecvența Rh-ului este 85% Rh+, 15% Rh-. În România, frecvențele sunt apropiate de media globală, cu 84% Rh+. Este bine să știi ce grupă de sânge și ce Rh ai, deși niciodată, la nevoie, nimeni nu te va crede pe curând și întotdeauna se vor face teste pre-transfuzionale.

2. Transfuzii cu sânge incompatibil cu grupa primitorului

Problema compatibilității dintre două grupe de sânge apare atunci când pacientul are nevoie de transfuzie.

Grupe de sânge universale?!

Au existat, cu precădere în prima parte a secolului trecut, și încă mai există în sistemul de clasificare ABO, noțiunile de donator universal (grupa 0, fără aglutinogene) și primitor universal (grupa AB, fără aglutinine), dar ele nu pot fi luate în calcul decât în transfuzii cu un volum redus de sânge, mai mic de 500 ml. Peste acest prag, se folosește exclusiv sânge izogrup, de aceeași grupă cu grupa primitorului. Dacă se transfuzează sânge care conține un antigen ABO pentru care primitorul are anticorpi, poate apărea o reacție transfuzională potențial fatală.

Rh în transfuzii 

În transfuzii de sânge se ține cont și de grupa Rh. Sângele Rh- poate primi doar sânge Rh-. Sângele Rh+ poate primi sânge Rh+ și Rh-. În transfuziile de plasmă, compatibilitatea ține cont de sistemul ABO și nu mai ține cont de Rh, decât în cazuri speciale, și acolo unde există reglementări oficiale la nivel de țară în acest sens. La noi, se evită pe cât posibil transfuzia de plasmă la o grupă Rh diferită. Dacă o persoană Rh- primește o transfuzie cu sânge Rh pozitiv, organismul va produce, cel mai probabil, anticorpi anti-Rh. Pe moment, nu se întâmplă nimic, dar o transfuzie viitoare cu sânge Rh+ poate declanșa o reacție gravă transfuzională.

3. Determinarea grupei de sânge și Rh-ului

Determinarea grupei de sânge și Rh-ului

Determinarea grupei de sânge și a RH-ului se face prin teste și analize medicale de laborator. Totul începe cu recoltarea venoasă, procedura standard. Acolo unde se poate, pentru siguranță, o variantă sunt serviciile medicale la domiciliu. Oricine vrea să fie donator, oricine are nevoie de sânge, femeile însărcinate, dar și tăticii pot să afle ce grupă de sânge și ce Rh au chiar înainte de conceperea unui copil. Cunoscând grupele de sânge ale părinților, se poate determina și grupa de sânge posibilă a bebelușului. Copiii poartă genele amestecate, într-un mod aleator, de la mamă și de la tată. Nu există o formulă universală de calcul a probabilității, dar pot fi identificate posibilități. Nu există un calculator, există teste care determină grupa de sânge și Rh-ul.

Rh negativ în sarcină 

Riscurile asociate cu incompatibilitatea grupelor de sânge sunt mai mari la femeile cu Rh negativ. Însărcinate un făt cu Rh pozitiv, ele pot dezvolta anticorpi anti-Rh la prima sarcină. Diferența de Rh din sânge, la mamă și făt, este numită incompatibilitate de Rh. La o a doua sarcină cu făt Rh pozitiv, anticorpii anti-Rh dezvoltați anterior vor ataca globulele roșii ale copilului. Sângele mamei atacă sângele copilului. De asta, sarcina necesită asistență medicală pe toată durata ei.

Determinarea grupei de sânge și a RH-ului se face prin teste și analize medicale de laborator. Totul începe cu recoltarea venoasă, procedura standard. Acolo unde se poate, pentru siguranță, o variantă sunt serviciile medicale la domiciliu. Oricine vrea să fie donator, oricine are nevoie de sânge, femeile însărcinate, dar și tăticii pot să afle ce grupă de sânge și ce Rh au chiar înainte de conceperea unui copil. Cunoscând grupele de sânge ale părinților, se poate determina și grupa de sânge posibilă a bebelușului. Copiii poartă genele amestecate, într-un mod aleator, de la mamă și de la tată. Nu există o formulă universală de calcul a probabilității, dar pot fi identificate posibilități. Nu există un calculator, există teste care determină grupa de sânge și Rh-ul. Rh negativ în sarcină Riscurile asociate cu incompatibilitatea grupelor de sânge sunt mai mari la femeile cu Rh negativ. Însărcinate un făt cu Rh pozitiv, ele pot dezvolta anticorpi anti-Rh la prima sarcină. Diferența de Rh din sânge, la mamă și făt, este numită incompatibilitate de Rh. La o a doua sarcină cu făt Rh pozitiv, anticorpii anti-Rh dezvoltați anterior vor ataca globulele roșii ale copilului. Sângele mamei atacă sângele copilului. De asta, sarcina necesită asistență medicală pe toată durata ei.

Înainte de orice transfuzie, se fac teste pre-transfuzionale prin care se identifică grupul sanguin și anticorpii anti-eritrocitari. Astfel de teste elimină riscurile de incompatibilitate între eritrocitele transferate și anticorpii din plasma primitorului și riscurile asociate cu dezvoltarea de noi anticorpi anti-eritrocitari la primitor, mai ales a anticorpilor anti-Rh (D). Ca să poată fi transfuzat, sângele donatorului trebuie să fie compatibil cu sângele primitorului. Nu întotdeauna va fi aceeași grupă de sânge. Este suficient să fie compatibilă. (vezi tabelul cu combinații posibile între grupele de sânge)

  • Grupa O Rh negativ poate dona oricărei alte grupe. 7% din populație are grupa de sânge O Rh negativ.
  • Grupa AB Rh pozitiv poate primi sânge de la oricare altă grupă. Aproximativ 9% din populație are grupa AB Rh pozitiv.
  • Grupa Rh negativ poate dona ambelor grupe Rh.
  • Grupa Rh pozitiv poate dona doar grupei Rh pozitiv.

Ce grupă sanguină am?

Există două metode prin care se poate afla grupa de sânge pe care o are o persoană. În prima, se amestecă eritrocitele primitorului (care conțin aglutinogene necunoscute) cu serurile test A, B, AB (care conțin aglutinine cunoscute). Se identifică, astfel, aglutinogenele cunoscând aglutininele. În a doua, se amestecă serul sau plasma primitorului (aglutinine necunoscute) cu eritrocitele test cunoscute din grupele A și B.

Mituri și adevăruri

Au existat afirmații cu privire la așa-numita „dietă pe grupe de sânge”, în care consumul de alimente este adaptat fiecărei grupe în parte. Medicii spun că nu există dovezi științifice care să ateste că o astfel de dietă te face mai sănătos. Dacă asta nu ajută, un adevăr este confirmat. Se pare că unele cercetări confirmă faptul că țânțarii sunt mai atrași de sângele de grupă 0(1).

Informațiile din acest articol sunt orientative și nu înlocuiesc consultația de specialitate. Dacă recoltarea analizelor medicale se face la domiciliu, personalul medical trebuie să dispună de toate materialele necesare, să pregătească pacientul fizic și psihic pentru procedură, și să lucreze în condiții de maximă igienă și siguranță. Tu câștigi timp, ești acasă la tine, în siguranță și confort, și ai parte de cele mai bune servicii. Și afli și ce grupă de sânge și ce Rh ai! 

Sursa foto: shutterstock.com 

Referințe: WebMD.com, medicalnewstoday.com, jstor.org, medicinenet.com