Pentru a putea trece în revistă utilitatea și importanța markerilor tumorali, este bine să cunoaștem mai în detaliu tipurile principale și caracteristicile care le diferențiază.

Markerii tumorali pot fi împărțiți în două categorii principale: markeri tumorali circulanți și markeri tumorali tisulari. Iată câteva informații utile pentru a înțelege mai bine diferența dintre cele două tipuri:

• Markerii tumorali circulanți

Markerii tumorali circulanți se pot găsi în sânge, scaun, urină sau în alte fluide corporale ale pacienților afectați de cancer. Aceștia sunt folosiți adesea pentru a estima prognosticul, pentru a determina stadiul cancerului sau pentru a stabili eficiența tratamentului. Nivelul ridicat de markeri tumorali circulanți poate sugera prezența cancerului în organism, însă este nevoie de mai multe analize și teste de laborator sau de imagistică pentru a avea certitudine. 

Măsurarea cu regularitate a nivelului de markeri tumorali circulanți după terminarea tratamentului se practică adesea pentru a estima riscul de recurență al bolii.

Câteva exemple comune de markeri tumorali circulanți sunt:

• Calcitonina – care este folosită pentru a evalua răspunsul la tratament și recurența în cazul cancerului tiroidian medular;
• CA-125 –  utilizată pentru a monitoriza eficiența tratamentului și pentru a determina dacă tumoarea a revenit după tratament în cazul cancerului ovarian.

• Markerii tumorali tisulari

Markerii tumorali tisulari sunt determinați în țesutul tumorii propriu-zise, care se obține prin intermediul unei biopsii sau în urma unei intervenții chirurgicale. Aceștia pot fi utilizați pentru diagnosticare, pentru a determina stadiul bolii, pentru clasificarea cancerului, pentru estimarea prognosticului și pentru stabilirea tratamentului corespunzător. În comparație cu markerii tumorali circulanți, cei tisulari nu pot fi folosiți pentru a analiza răspunsul pacientului la tratament sau evoluția bolii.

Două exemple de markeri tumorali tisular frecvent utilizați sunt receptorul de estrogen și cel de progesteron. Cu ajutorul lor se poate determina dacă o persoană care suferă de cancer mamar trebuie să apeleze la terapia hormonală.