Persoanele care administrează injecția intramusculară trebuie să aibă educația și formarea necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procedurii. Mărimea acului și locul de elecție (locul unde se va face injecția) va depinde de diverși factori precum vârsta, greutatea și constituția fizică a pacientului, cât și de cantitatea și tipul de substanță medicamentoasă. Acul trebuie să aibă o lungime adecvată în așa fel încât să ajungă în țesutul muscular fără să pătrundă nervii sau vasele de sânge. Lungimea variază în funcție de factorii menționați anterior, însă grosimea/calibrul acului este de obicei între 22G și 25G. Volumul maxim de injectare este de 5ml.
Pentru a efectua vaccinul intramuscular este nevoie de următoarele materiale:

• seruri pentru dizolvat;
  medicația prescrisă de doctorul specialist;
• ac;
• seringă;
• mănuși chirurgicale;
• comprese;
• paduri alcoolizate.

Următorul pas implică pregătirea echipamentului necesar injecției intramusculare. Înainte de toate, termenul de expirare și aspectul medicamentului prescris trebuie verificate cu atenție. Pacientul trebuie să-și dea consimțământul și să fie informat cu privire la executarea și importanța tehnicii de administrare. În lipsa istoricului alergic, pacientul trebuie testat înainte de injectarea primei doze pentru a verifica dacă el/ea are vreo reacție alergică la substanța medicamentoasă. Odată stabilit locul injecției, pacientul se va poziționa corespunzător zonei de elecție alese.
Executarea injecției intramusculare se va face urmând cu atenție pașii de mai jos:

• Igienizarea mâinilor și purtarea mănușilor chirurgicale pentru a preveni o potențială infecție;
• Verificarea identității pacientului;
• Localizarea exactă a locului pentru injectare și dezinfectarea acestuia cu alcool (se recomandă stimularea zonei de injectare prin tapotări ușoare înainte de administrarea injecției pentru ca pacientul să nu țină mușchii încordați și să evite astfel o experiență mai dureroasă);
• Pregătirea unui pad alcoolizat sau a unui tifon uscat;
• Fixarea și întinderea pielii în zona de injectare cu ajutorul mâinii nedominante;
• Introducerea rapidă a acului prin derm și țesutul subcutanat până în mușchi, la un unghi de 90 de grade;
• Injectarea substanței medicamentoase (înainte de injectare trebuie efectuată o aspirație scurtă pentru a verifica dacă apare sânge, caz în care procedura trebuie reluată de la zero);
• Retragerea acului sub același unghi, printr-o singură mișcare controlată;
• Acoperirea locului puncționării cu un pad/tampon alcoolizat și masarea ușoară a zonei (o ușoară sângerare este absolut normală);

Aruncarea materialelor folosite în recipiente de colectare special concepute.
În cazul pacienților care trebuie să repete tratamentul intramuscular se va ține evidența zonelor de injectare pentru a le alterna. Injectarea repetată a substanței în același loc poate duce la o absorbție mai slabă a medicamentului și, implicit, la scădea eficienței acestuia.

4. Zone de elecție adecvate pentru injecția intramusculară

Locul administrării substanțelor este ales în funcţie de starea generală a pacientului şi de necesităţile sale, respectiv tipul de medicament prescris. Există patru zone de elecție unde injecția intramusculară poate fi efectuată și anume în fesă, în picior, în braț și în șold, locurile unde se află grupe mari de mușchi.

4.1. Administrarea injecției intramusculare în fesă

Mai precis în mușchiul dorsogluteal al fesei, regiune care poate fi localizată ușor împărțind fesa în 4 cadrane. Locul optim pentru injecția intramusculară este cadranul superior extern. De obicei, regiunea dorsogluteală este folosită în cazul administrării substanțelor medicamentoase la pacienții adulți. Datorită complicațiilor care pot apărea la nivelul nervului sciatic, se recomandă ca injecția să fie executată de un personal calificat. Cu toate acestea, cantitatea mare de țesut adipos în zona dorsogluteală presupune o rată mai slabă de absorbție.

4.2. Administrarea injecției intramusculare în picior

Al doilea mușchi propice pentru injecția intramusculară este vastul lateral (sau vastus lateralis), care se află pe fața antero-laterală a coapsei, regiune folosită adesea la copii. Riscurile asociate injectării acestei zone este lezarea nervului femural sau atrofia musculară. Apelați la servicii medicale de pediatrie pentru executarea în siguranță a injecției sau în cazul apariției complicațiilor descrise mai sus. La fel ca în cazul administrării în fesă, este preferabil ca acest tip de injecție să fie făcut în poziție culcată pentru ca mușchii să fie mai relaxați.

4.3. Administrarea injecției intramusculare în braț