Asistență medicală

Injecţia intravenoasă: cum se realizează, în ce cazuri se administrează şi cine o poate face

Injecţia intravenoasă: cum se realizează, în ce cazuri se administrează şi cine o poate face

Anumite medicamente se administrează prin injecţie intravenoasă directă sau injecţie intravenoasă prin branulă. Acest lucru înseamnă că ele ajung direct în sistemul vascular sau în venă cu ajutorul unui ac sau a unui tub. De aici vine şi denumirea intravenos, ceea ce înseamnă “în venă”.

Pe lângă injecţiile intravenoase, există şi analize medicale ce se realizează prin recoltarea din sânge direct din vene, însă acelea nu poartă denumirea de injecţie intravenoasă. Tehnica injecţiei intravenoase este foarte importantă, deoarece dacă aceasta nu este realizată corect, pot apărea mai multe riscuri asupra sănătăţii. De obicei, o injecţie intravenoasă făcută greşit poate avea repercusiuni asupra corpului, de aceea este important ca aceasta să fie mereu administrată de profesionişti, fie că este vorba de medici sau asistente. În general, asistența medicală la domiciliu ce include injecţii la domiciliu, perfuzii la domiciliu şi alte proceduri medicale se face de către asistente, însă în unele cazuri medicii pot oferi şi ei astfel de asistență.

Dacă vrei să afli mai multe despre cum se realizează injecţia intravenoasă, când se administrează şi ce medicamente se pot administra intravenos, am pregătit pentru tine câteva informaţii utile!

1. Injecţia intravenoasă: care este tehnica + avantajele şi dezavantajele administrării de injecţii intravenoase şi perfuzii

Injecţia intravenoasă: care este tehnica + avantajele şi dezavantajele administrării de injecţii intravenoase şi perfuzii

Injecţia intravenoasă se poate folosi în foarte multe cazuri deoarece are marele avantaj de a putea ajuta la controlul uşor al dozelor de medicamente administrate. Spre exemplu, în anumite cazuri medicale, pacienţii trebuie să primească tratament foarte repede. Astfel de cazuri includ urgenţele medicale precum infarctul, atacul cerebral sau otrăvirea. De obicei, în urgențe, administrarea de medicamente sub formă de tablete sau lichid nu este suficient de rapidă, deoarece substanţele nu ajung în fluxul sanguin suficient de repede. De aceea, administrarea intravenoasă este alegerea ideală, fiindcă aceasta trimite substanţele direct în sânge.

În alte cazuri, pacienţii au nevoie de administrarea unor medicamente în doze mici, dar constant, lucru ce face alegerea injecţiei intravenoase foarte potrivită. De asemenea, există substanţe care trebuie administrate intravenos deoarece atunci când sunt luate sub formă de pastile, enzimele stomacului le distrug sau le descompun. Acest lucru ar face medicamentele practic ineficiente odată ce ajung în fluxul sanguin. Din nou, administrarea intravenoasă a unor astfel de medicamente va avea rezultatul dorit.

În cazul injecţiilor intravenoase, acestea se pot realiza sub mai multe forme, de la perfuzii şi până la branule. Perfuziile standard se folosesc de obicei pe termen scurt, la spital sau acasă, pentru a administra medicamente după o operaţie, medicamente de durere, greaţă ori antibiotice. În general, o perfuzie standard se foloseşte pentru cel mult 4 zile.

Realizarea unei perfuzii intravenoase standard se face prin inserarea unui ac subţire într-o venă de la încheietură, cot sau spatele palmei. Astfel, cele mai întâlnite locuri de selecţie pentru injecţia intravenoasă se află la nivelul mâinii şi al braţului. Mai apoi, un cateter subţire este plasat peste ac. Ulterior, acul se va scoate, iar cateterul va rămâne în venă. În majoritatea timpului, cateterul va rămâne în venă, având un capac de acces care se va folosi ori de câte ori este nevoie.

Un cateter intravenos standard se foloseşte pentru două tipuri de administrări intravenoase:

  • Administrare rapidă. În acest tip de administrare, o seringă este introdusă în cateter pentru a trimite o singură doză de medicament în fluxul sanguin.
  • Administrare controlată. Se face pentru a doza o anumită cantitate de medicament intravenos pe o perioadă mai lungă de timp. Se va folosi o pompă sau picurarea în venă. Una dintre cele mai comune metode este folosirea unei pompe pentru a trimite substanţa dorită direct în vene, încet şi constant. Pompele se vor folosi pentru un dozaj controlat şi precis. În cazul picurării, se va folosi gravitaţia pentru a trimite direct în venă un medicament constant şi pe o anumită perioadă de timp. Mai exact, medicamentul va curge dintr-un recipient aflat la înălţime printr-un tub şi apoi direct în cateter.

Avantajele şi dezavantajele administrării de injecţii intravenoase şi perfuzii

Printre cele mai populare avantaje ale administrării intravenoase de medicamente se numără:

  • Efect rapid, imediat. Administrarea de medicamente direct în venă are avantajul de a fi imediată. În situaţii de urgenţă, precum infarctul sau supradoză de stupefiante, perfuzia sau injecţia intravenoasă va avea un efect rapid. De asemenea, medicamentele pentru durere sau greaţă vor avea efectul terapeutic dorit în scurt timp prin folosirea injecţiei intravenoase. În plus, absorbția medicamentelor administrate direct în venă se face complet, comparativ cu medicamente administrate prin alte căi.
  • Dozele medicaţiei pe termen scurt se pot modifica în funcţie de răspunsul pacientului la tratament. Substanţele pentru administrare intravenoasă se prepară rapid şi se pot modifica în funcţie de cum răspunde organismul pacientului comparativ cu medicamentele administrate pe alte căi.
  • Disconfortul pacientului este minimal. Injecţiile intramusculare pot duce la dureri musculare şi dificultate în folosirea membrului unde a fost realizată injecţia. De asemenea, injecţia subcutanată implică şi ea disconfort. În cazul injecţiilor intravenoase, disconfortul este minim.
  • Administrare precisă. Injectarea intravenoasă fără dozare prin cateter poate oferi o administrare precisă a medicaţiei deoarece nu vor rămâne reziduuri de medicamente în tubul de administrare.
  • Diluţia este minimă. Substanţele folosite în injectarea intravenoasă necesită o diluție minimă, ceea ce le face mai uşor de administrat.
  • Reprezintă o alternativă la medicamentele administrate pe cale orală. Există medicamente pe care tractul gastrointestinal nu le absoarbe în cazul anumitor pacienţi, ceea ce înseamnă că cea mai bună opţiune o reprezintă administrarea intravenoasă. În cazul pacienţilor ce au deja probleme gastrointestinale sau sunt inconştienţi, injecţia intravenoasă este calea corectă de administrare a oricărui tip de tratament sau substanţe medicamentoase.

Deşi are o mulţime de avantaje, injecţia intravenoasă poate avea şi părţi mai puţin bune sau dezavantaje:

  • Odată administrată, nu se poate opri. În timp ce o injecţie intravenoasă este administrată, nu se poate face mare lucru pentru a stopa administrarea. Mai exact, odată ce substanţa ajunge în fluxul sanguin, nu se pot face foarte multe manevre pentru a anula administrarea. De aceea, trebuie avută foarte mare grijă în cazul în care apar erori la administrare sau efecte adverse. Medicamentele administrate intravenos într-un mod incorect sau prea rapid pot duce la efecte grave asupra sănătăţii.
  • Nu toate medicamentele se pot administra intravenos. Există o mulţime de substanţe şi medicamente ce nu există sub formă de substanţă perfuzabilă sau injectabilă intravenos, ceea ce înseamnă că acest tip de administrare nu se poate utiliza în orice tip de problemă medicală.
  • Efectele adverse vor apărea imediat. Atunci când substanţa medicamentoasă ajunge în sânge, pot apărea primele reacţii adverse, ceea ce în cazul injectării intravenoase înseamnă în decurs de câteva minute. Injectarea rapidă poate exacerba astfel de reacţii adverse, de aceea, administrarea intravenoasă se face foarte încet.
  • Există un risc crescut de reacţii adverse. În cazul medicamentelor administrate oral, poate dura ceva timp până când în corp există o cantitate suficient de mare de produs pentru a crea reacţii adverse. În cazul injecţiei intravenoase, cantitatea de medicament necesară pentru un efect complet va ajunge rapid în sânge, ceea ce creşte riscul de apariţie al efectelor adverse. De aceea, atunci când se acordă îngrijiri medicale la domiciliu ce includ perfuzii sau injecţii intravenoase, supravegherea pacientului este esenţială.
  • Nu se poate face de către persoane neinstruite. Doar personalul medical autorizat poate administra medicamente intravenos. Comparativ cu injecţiile intramusculare, cele intravenoase sunt mult mai dificil de realizat, implica mult mai multe riscuri şi necesită o tehnică anume. Nu este niciodată o idee bună să administrezi injecţii intravenoase dacă nu ai pregătire medicală specifică, deoarece pot apărea complicaţii ce pun în pericol sănătatea şi viaţa pacientului. Tehnica include găsirea venei, inserarea acului, dar şi dozarea medicamentului în venă. O injecţie intravenoasă se face timp de cel puţin un minut, pentru ca dozarea substanţei să fie lentă.

2. Injecţia intravenoasă: ce medicamente se pot administra şi când

Injecţia intravenoasă: ce medicamente se pot administra şi când

Există mai multe tipuri de medicamente ce se pot administra prin injecţie intravenoasă sau perfuzie. Iată câteva dintre cele mai întâlnite:

  • Antibiotice. Toate antibioticele se pot administra intravenos. Acestea se prescriu în cazul infecţiilor de diverse tipuri. Administrarea intravenoasă a unui antibiotic se face în infecţiile severe, atunci când tratamentul trebuie să ajungă cât mai rapid în fluxul sanguin pentru a combate bacteriile sau bacteria ce a cauzat infecţia. Medicul va decide ce tip de antibiotic se va administra, dar şi cum se va administra intravenos (în ce cantitate, pe ce durata de timp).
  • Antivirale. Medicamentele antivirale se recomanda în cazul infecţiilor virale, adică a acelor infecţii cauzate de viruşi, nu de bacterii. Spre exemplu, gripa este o infecţie cauzată de un virus, nu de o bacterie. Pe lângă gripă, mai există o mulţime de viruşi ce provoacă îmbolnăvirea oamenilor. Antiviralele se pot administra intravenos atunci când este necesar tratamentul urgent, iar medicul va decide ce antivirale se vor folosi în funcţie de tipul de infecţie, dar şi ce dozaj este cel mai potrivit. De asemenea, în administrarea intravenoasă de antivirale trebuie să se ţină cont dacă există probleme de sănătate preexistente.
  • Medicamente anticonvulsive şi antiepileptice. Astfel de medicamente se administrează intravenos în anumite situaţii. Printre ele se număra episoadele epileptice severe, dar şi alte tratamente pentru anxietate sau sevraj în cazul consumului de alcool. Dozajul se face în funcţie de diagnosticul pacientului, de condiţia de sănătate, de prezenţa afecţiunilor cronice, dar şi de numărul de kilograme. Astfel de medicamente anticonvulsive se pot administra şi oral, aceasta fiind cea mai bună opţiune în majoritatea cazurilor, însă există şi situaţii unde se impune administrarea intravenoasă.
  • Medicamente împotriva greţurilor. Astfel de medicamente se folosesc în tratarea greţurilor, prevenirea vărsăturilor, dar şi în alte tipuri de afecţiuni ce implică stomacul şi esofagul. De asemenea, se pot folosi în tratarea migrenelor. Se pot administra intravenos atât prin injecţie, cât şi prin perfuzie. Dozajul se face în funcţie de problemele de sănătate preexistente, de diagnostic, dar şi de numărul de kilograme al pacientului. Medicul curant va şti cel mai bine cum poate integra un astfel de medicament în schema de tratament, în special atunci când se doreşte administrarea intravenoasă.

Medicamente ce se utilizează în cazul supradozelor de stupefiante. Există o întreagă grupă de medicamente ce se folosesc pentru acordarea de prim ajutor în cazul consumului unei supradoze de opioide. Aceste medicamente blochează efectele drogurilor precum heroină, morfină sau alte tipuri de opioide. Se pot administra intravenos, în special în situaţiile ce reprezintă urgenţe medicale grave. De foarte multe ori, supradozele de opioide pun în pericol viaţa pacientului, ceea ce impune tratament rapid, de urgenţă.

3. Cine poate face o injecţie intravenoasă

Cine poate face o injecţie intravenoasă

Injecţiile intravenoase se pot administra doar de către personal medical autorizat. Acest lucru înseamnă că doar medicii şi asistentele pot face o perfuzie sau injecţie intravenoasă. Astfel de tratamente se fac de cele mai multe ori în spitale şi clinici, însă există şi cazuri în care se pot face la domiciliul pacientului. Medicul şi/sau asistenta se va deplasa la domiciliul pacientului pentru a administra tratamentul corect, fie că este vorba de perfuzii, injecţii sau alte tipuri de tratamente. Pentru a nu pune în pericol viaţa pacienţilor, tratamentele intravenoase nu trebuie niciodată făcute de către persoane fără pregătire în domeniu. De altfel, atunci când sunt administrate de profesionişti, injecţiile şi perfuziile intravenoase sunt sigure şi pot salva viaţa pacienţilor sau le pot trata eficient problemele de sănătate. 

Injecţiile şi perfuziile intravenoase se administrează cel mai des în caz de urgenţe medicale, însă există şi situaţii în care tratamentul medicamentos se administrează cel mai eficient pe cale venoasă fără să fie o situaţie urgentă. Administrarea intravenoasă are o mulţime de avantaje, precum efectul rapid, dozajul precis şi disconfortul minim al pacientului. Totuşi, cel mai important lucru este ca acest tip de administrare să se facă numai de către asistente medicale sau medici. O altă persoană fără pregătire medicală nu ar trebui să realizeze astfel de proceduri. Astfel, tratamentul intravenos este unul sigur şi care poate salva vieţi.

Sursa foto: Pexels.com