Asistență medicală

Retenție urinară – tot ce este important să cunoști despre această afecțiune

Retenție urinară – tot ce este important să cunoști despre această afecțiune

Atunci când suntem tineri adolescenți, sănătatea nu este principala sursă de îngrijorare. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, însă, aceasta crește în priorități. Ne dăm seama că recomandările de a ne face controale periodic, nu sunt de ici de colo. Sunt o serie de aspecte care ne pot ajuta să prevenim eventualele afecțiuni și să le tratăm pe cele pe care le descoperim. Cu cât facem acest controale mai regulat, cu atât suntem mai puțin predispuși la a ajunge într-un moment cronic.

Cu origini funcționale diferite, sistemul urinar cuprinde atât rinichii, cât și vezica urinară. În afară de acest lucru, sistemul este responsabil pentru producerea de urină. Urina este un fluid compus din diferite „deșeuri” din organism și exces de apă. Infecția tractului urinar este una dintre problemele majore care afectează acest sistem. Consecința este, de multe ori, apariția retenției urinare.

1. Retenția urinară – ce este

Retenția urinară este o afecțiune medicală ce se întâlnește frecvent. Societatea Internațională de Continență afirmă faptul că retenția urinară este incapacitatea de a urina voluntar. Aceasta este asociată cu „o vezică dureroasă, palpabilă” (SIC). Durerile abdominale inferioare însoțesc adesea retenția urinară.

S-a studiat destul de mult această afecțiune. Ceea ce s-a descoperit a fost că majoritatea persoanelor cu retenție urinară acută sunt bărbați. În special aceia trecuți de 60 de ani. Și acest risc crește cu înaintarea în vârstă. De asemenea, ceea ce s-a mai evidențiat în urma cercetărilor a fost că bărbații cu vârste cuprinse între 70 și 79 de ani au șanse de 1 din 10 de a dezvolta retenția urinară în următorii 5 ani. Pentru bărbații trecuți de 80 de ani, riscul este și mai mare: 1 la 3,32. Factorii de risc sunt simptomele tractului urinar inferior, probleme cu prostata și un antigen prostatic specific crescut.

Retenția de urină este o afecțiune anormală, însă vestea bună este că în marea majoritate a cazurilor este tratabilă. Medicul de la urgență – unde se ajunge în cele mai multe dintre cazuri – trebuie să înțeleagă simptomele și să facă diagnosticul diferențiat între retenția urinară și alte afecțiuni emergente (ex. compresia acută a cordonului). Acest lucru este important pentru a face trimiterea adecvată. Retenția urinară poate semnifica, de asemenea, o patologie subiacentă, fiind adesea o provocare de diagnosticat pentru medici.

2. Retenția de urină – ce o provoacă și cum se manifestă

Există două tipuri de retenție urinară: obstructivă și non obstructivă (inflamatorie și infecțioasă, farmacologică, neurologică). În cazul unei obstrucții, spre exemplu pietre la rinichi, urina nu are cale liberă prin căile urinare. 

Alte cauze non obstructive pot include probleme ale nervilor care interferează cu semnalele ce fac posibilă comunicarea între creier și vezică. Dar pot fi și multe alte exemple de astfel de cauze non obstructive.

2.1. Cauzele apariției retenției urinare

Deși sistemele de clasificare variază, cauzele retenției urinare pot fi clasificate ca fiind obstructive, infecțioase și inflamatorii, farmacologice sau neurologice. Primele trei sunt cele mai cunoscute și importante.

Cauze obstructive

În funcție de gen, cauzele obstructive sunt următoarele:

  •         Bărbați – hiperplazie benignă de prostată; stenoza meatală; parafimoza; fimoză; cancer de prostată.
  •         Femei – prolaps de organ (cistocel, rectocel, prolaps uterin); masa pelviană (malignitate ginecologică, fibrom uterin, chist ovarian); uter retrovers.
  •         Atât femei, cât și bărbați – calculii vezicii urinare; neoplasm al vezicii urinare; malignitate gastrointestinală sau retroperitoneală; edem.

Obstrucția tractului urinar poate provoca retenție urinară. Aceasta poate fi intrinsecă (de exemplu – mărirea prostatei, calculi ai vezicii urinare) sau extrinsecă (de exemplu – comprimarea vezicii din cauza unor mase uterine sau gastro-intestinale). Cea mai frecventă cauză obstructivă este hiperplazia benignă de prostată (în cazul bărbaților).

Retenția urinară poate rezulta și din compresia externă a vezicii urinare din cauza prolapsul uterin și din cauza unor mase pelvine benigne sau maligne. Atât la bărbați, cât și la femei, stricturile uretrale, pietrele și corpii străini pot bloca direct fluxul de urină. Retenția urinară ce apare din cauza unor tumori ale vezicii urinare este, de obicei, cauzată de cheaguri de sânge. Acestea provoacă o sângerare intraveziculară.

Cauze infecțioase și inflamatorii

  •         Bărbați – balanită; abces de prostată; prostatita
  •         Femei – vulvovaginită acută; scleroza lichen vaginală
  •         Atât la bărbați, cât și la femei – cistita; Sindromul Guillain Barre; virusul herpes; Boala Lyme; abces periuretral; mielita transversală; cistita tuberculoasă

În ceea ce privește cauzele de tip infecțioase și inflamatorii ale retenției urinare, cea mai întâlnită (în rândul bărbaților) este prostatita acută. Acest lucru înseamnă că glanda prostatei se umflă. În cazul femeilor, cele mai frecvente cauze infecțioase și inflamatorii țin de leziunile vulvovaginale. Acestea pot duce la urinarea dureroasă și retenția urinară.

Cauze farmacologice

Unele medicamente precum antidepresivele pot provoca retenție urinară. Asta din cauza faptului că acționează prin scăderea contracției mușchilor vezicii. Alte medicamente – precum decongestionantele orale – provoacă retenția de urină prin faptul că acestea cresc tonusul de la nivelul prostatei și vezicii urinare. În plus, antiinflamatoarele nesteroidiene pot avea și ele același efect: retenție urinară.

2.2. Simptomatologia retenției urinare

2.2. Simptomatologia retenției urinare

Retenția urinară are semne destul de clare. Așadar, dacă ai experimentat aceste simptome, recomandarea este să consulți un medic specialist care te poate îndruma spre un consult în urma căruia poate fi stabilit dacă te confrunți sau nu cu retenție de urină.

  •         Ai dificultăți atunci când începi să urinezi;
  •         Ai dificultăți în a-ți goli complet vezica urinară;
  •         Fluxul este unul foarte slab;
  •         Pierzi cantități mici de urină pe durata zilei;
  •         Nu poți să simți faptul că vezica urinară este plină;
  •         Presiunea abdominală crește tot mai mult și apare un disconfort;
  •         Nu simți nevoia de a urina;
  •         Depui eforturi mari atunci când împingi urina din vezică;
  •         Încerci să urinezi frecvent;
  •         Te trezești de mai multe ori noaptea cu intenția de a urina;

3. Tratamentul retenției urinare

Tratamentul retenției urinare poate fi prin diverse proceduri medicale sau personal, acasă. Decizia de a urma un tratament sau altul nu trebuie luată de unul singur. Consultul medicului specialist este ceea ce contează. Doar el poate decide schema de tratament ce trebuie urmărită pentru a trata în mod corespunzător retenția urinară.

Drenarea vezicii, administrarea unor medicamente sau intervenția chirurgicală sunt cele mai studiate și aplicate metode de tratament în cazul acestei afecțiuni. Ce presupune fiecare dintre ele este descris în rândurile ce urmează.

3.1. Proceduri medicale de tratare a retenției urinare

3.1. Proceduri medicale de tratare a retenției urinare - pastile

Retenția urinară se tratează în funcție de tipul de retenție – acută sau cronică – dar și în funcție de cauza apariției.

  •         Drenarea vezicii urinare – în cazul în care retenția de urină este în stadiu acut, specialistul va drena urina din vezică folosind o sondă. Această procedură va diminua durerea la nivel abdominal și va preveni deteriorarea vezicii urinare, dar și a rinichilor. În cazurile de retenție urinară cronică, trebuie investigată și tratată cauza retenției. Chiar și în acest caz, specialistul poate folosi o sondă pentru a drena urina din vezică dacă retenția continuă, revine, sau devine severă. În anumite cazuri, persoanele cu retenție urinară trebuie să continue să folosească această sondă până când cauza retenției este eliminată. Sonda poate fi lăsată permanent – în interiorul vezicii pentru un timp mai lung sau mai scurt (trebuie urmărită să nu se înfunde) – sau intermitent – introdusă doar atunci când este nevoie de drenaj și apoi scoasă. Introducerea sondei în vezică prin uretră este un procedeu care este recomandat să fie făcut de specialist. TruMed oferă servicii medicale și suport pentru sonda urinară la domiciliu. Dar uneori sunt excepții când pacientul poate fi învățat. În acest caz, pacientul trebuie învățat la cât timp se schimbă sonda urinară și cum trebuie introdusă. Cu toate acestea, nu trebuie ezitat să se apeleze la persoana specializată!
  •         Medicamente – în anumite cazuri, când este vorba despre retenție urinară cronică, în special, medicul îți poate recomanda să urmezi un anumit tratament farmacologic. Unele medicamente cauzează chiar ele această afecțiune. În acest caz, medicul specialist va reduce doza din acel medicament, posibil încercând să găsească un substituent. Însă acest lucru depinde de expertiza fiecărui medic în parte și de caracteristicile afecțiunii fiecărui pacient. Fiecare medicament existent pe piață are efecte secundare. Este important să citești prospectul și să consulți un specialist de fiecare dată când vrei să iei un medicament nou.
  •         Proceduri medicale avansate – în cazurile mai severe se recomandă anumite proceduri medicale. Spre exemplu, cistoscopia (folosirea unui cistoscop pentru a privi în interiorul uretrei și vezicii urinare cu scopul de a găsi și îndepărta blocajele, cum ar fi pietrele de la nivelul tractului urinar); terapia cu laser (folosirea laserului pentru a debloca o anumită zonă a prostatei care este blocată și care nu permite urinei să treacă); lifting uretral prostatic (ridicarea prostatei și îndepărtarea ei de uretră pentru a nu mai exista blocaje pe tractul urinar); dilatarea uretrei (creșterea graduală a uretrei pentru a face loc de trecere urinei); pesar vaginal (inserarea unui inel în vagin, cu scopul de a împiedica scurgerile nedorite de urină).
  •         Cazurile foarte grave pot fi rezolvate prin chirurgie – a îndepărta o bucată din prostată, a repara țesuturi, a elimina o tumoră, a reconstrui o vezică anormală etc.

3.2. Ce poți face acasă – dar cu recomandarea specialistului – pentru a trata retenția urinară

Medicul poate recomanda câteva lucruri pe care să le încerci acasă. În funcție de severitatea afecțiunii, acestea pot fi singurul tratament sau pot fi combinate cu alte forme de tratament explicate mai sus.

3.2. Ce poți face acasă – dar cu recomandarea specialistului – pentru a trata retenția urinara - femeie care sta pe pat cu dureri de abdomen

 Kinetoterapie – există specialiști kinetoterapeuți care se ocupă de persoanele cu probleme pelvine. În urma unor ședințe de kinetoterapie cu un astfel de specialist, problema retenției urinare poate fi mult ameliorată. Se lucrează pe relaxarea mușchilor și menținerea lor așa. Exercițiile pentru mușchi, numite și exerciții Kegel, ajută nervii și mușchii pe care îi folosești să funcționeze mai bine când se golește vezica urinară. De asemenea, ca în cazul altor tratamente, doar medicul poate recomanda oprirea tratamentului.

  •         Antrenarea vezicii – un exercițiu util pentru acest lucru este antrenarea vezicii să urineze la ore stabilite. Astfel se previne umplerea de tot și imposibilitatea golirii întregii cantități de urină. O altă opțiune este „evacuarea dublă”. După ce vezica pare că s-a golit, așteaptă câteva minute și mergi din nou la toaletă în încercarea de a goli din nou vezica. Astfel te poți asigura de faptul că aceasta s-a golit cu adevărat.

 În concluzie, retenția urinară este o afecțiune destul de des întâlnită. Este mai comună la bărbați, dar și la femei poate apărea. Vârsta, și modificările organismului care apare împreună cu înaintarea în vârstă, sunt un factor favorizant pentru apariția retenției urinare. Este bine de știut că aceasta este o afecțiune care se tratează și șansele de vindecare și reducere a retenției sunt foarte mari. Există mai multe procedee prin care se poate face acest lucru și medicul specialist te va îndruma cu siguranță spre soluția cea mai potrivită pentru tine.

 

Sursa foto: freepik.com 

Sursa bibliografică:

https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0733862705702054

https://www.aafp.org/pubs/afp/issues/2008/0301/p643.html

https://www.medtronic.com/uk-en/patients/conditions/urinary-retention.html

https://www.niddk.nih.gov/health-information/urologic-diseases/urinary-retention/treatment

Michael Billet et al. (2019): Urinary retention

 

Mihai

Asistent medical generalist – Acreditat OAMGMAMR​
Comunicarea, organizarea și luarea deciziilor sub presiune le-am cultivat în practicarea acestor meseri și m-au ajutat și mă ajută în continuare în meseria mea de dispecer.
Scopul meu în echipa TruMed este de a asigura un traseu ușor pentru asistenți, rezultând într-un timp de așteptare cât mai scurt pentru pacienți.

închide

TruMed 2021 - Toate drepturile rezervate